nu toata lumea intelege un suflet pierdut, nu oricine poate sa ajute un suflet sa redevina la normal.
dar eu am reusit, am reusit sa ii arat ca oamenii pot fi si buni si rai, ca unii oamenii au doar intentii bune. am stat langa el, gandindu-ma de ce nu as putea fi eu cea care il va ajuta, si i-am ascultat durerile. am fost langa el tot timpul, ascultand, parca, din ce in ce mai multe lucruri ascunse de la el din suflet. nu-mi puteam imagina ca cineva, cu un suflet atat de trist, se poate transforma in cel mai frumos suflet. ma umple de bucurie faptul ca si eu am ajutat la ceea ce este astazi. mie se umple inima de fericire atunci cand il vad fericit, aducandu-mi aminte de unde am plecat cu el de mana. l-am luat dupa mine in zilele lui proaste, iar el m-a luat cu el in zilele mele proaste.
scriu asta cu bucurie, fericire si implinire. scriu pentru a fi scris cand zilele nu mi se vor mai parea usoare, reamintindu-mi de unde am plecat si unde am ajuns, cu el de mana.
