Liceul. Oamenii au impresia, în general părinţii, că acolo se întâmplă minuni. Normal, doar aud atât de des minunata replică cum că “Ăştia sunt cei mai frumoşi ani din viaţă” , încât pot să intuiesc de la o poştă când cineva are de gând să îmi spună asta. Da. Sunt cei mai frumoşi ani din viaţă, până când nişte retardaţi care habar nu au cine eşti, te judecă, te fac să suferi, râd de tine, iar la nevoie aşteaptă să îi ajuţi. Şi da, tu îi ajuţi, pentru că nu eşti ca ei. Nu eşti dobitoc ca ei, nu eşti lipsit de sentimente şi de moralitate, nu treci peste alţii doar ca să îţi atingi nişte ţeluri stupide. Eşti tu, diferit, şi de aia ai impresia că nu te potriveşti acolo.
More you might like
Mi-e dor de copilărie..
Când singurele lacrimi pe care le vărsam erau dacă nu ne dădea mama încă o bucată de ciocolată;
Când singurul lucru care durea era lovitura din genuchi;
Cand singurele povesti pe care le stiam erau cele cu final fericit;
Cand ne era dor de jucariile pe care le-am lasat in camera cealalta, nu de oamenii care sunt la km distanță;
Cand nu puteam dormi din cauza “monstrilor care se ascundeau sub pat”, nu din cauza lacrimilor;
Cand Moş Crăciun “exista”;
Când construiam castele de nisip în loc să construim speranțe;
Când singurii oameni pe care îi iubeam erau cei din familie;
Doar mie îmi e dor?
-via (fata-cu-zambete)
‘Ce faci?’
’Ce faci?’
‘In momentul de fata nu am nici cea mai mica idee. Ma simt pierduta, uitata, ma simt ca si cum as fi fost lasata in uma de toti si am lasat in urma pe toata lumea. Ma simt singura incat nici macar nu stiu cui as putea sa ii spun toate acestea.
Am aceasta stare de zile intregi. Stii sentimentul cand toate zilele devin la fel, monotone si plictisitoare? Atunci cand inainte sa stii in ce zi te afli trebuie sa controlezi calendarul sau telefonul? Acele zile facute din aceleasi lucruri, aceleasi persoane, aceleasi haine, aceleasi drumuri si aceleasi ganduri? Acele zile in care te trezesti si pare ca deja esti obosit? Acele zile in care iti lipseste tot si cu toate acestea nu ai nevoie de nimic? Acele zile ce par camere aglomerate, pline de persoane ce le cunosti, dar care par sa nu te cunoasca? Eu cred ca este momentul in care realizezi ca viata iti scapa din mana.
Si eu asa ma simt, dar nu stiu ce as putea face in legatura cu asta. Nu stiu…sunt confuza si pierduta. Am nevoie de ajutor, dar nu stiu cui sa i-l cer. Am nevoie de cineva, de oricine, dar nu este nimeni aici pentru mine.’
’Bine, tu?’
Ştii ce e trist? Să plângi întruna şi să vrei doar ca cineva să fie lângă tine, să-ți spună că totul o să fie bine, să te ia în brațe şi să nu mai spună nimic, să te lase să plângi, iar când termini să-ți spună că nu ai de ce să-ți faci griji, că e lângă tine…dar să nu ai acea persoană. Să-ți dai seama cât de singură eşti cu adevărat şi că nimeni nu e acolo pentru tine. Asta e cu adevărat trist.
o să le vorbesc cu dragoste copiilor mei,o să le vorbesc ca și cum ar fi cei mai buni,cei mai cuminți și înțelepți. o să-i ajut și încurajez în orice. o să le ofer libertate și nu în ultimul rând iubire necondiționată. o sa fac cu ei tot ce n-ai făcut tu cu mine,mamă.
“Am fost dezamagita,la randul meu am facut tot ce am putut sa nu dezamagesc , am fost ranita,n-am vrut sa ranesc si eu oamenii,unii au plecat din viata mea eu n-am putut sa le fac asta,altii mi-au intors spatele cand am avut nevoie de ei si azi sunt inca langa ei gata sa-i ajut, am fost uitata,eu n-am putut sa uit…”
—
Medicii își cumpără mânuși și măști din salariu în spitalele de stat.
Oamenii muncesc 40 ani și cotizează la stat ca să ajungă în spitale și să li se ceară să își cumpere până și apă, pentru că cea de la robinet are culoarea maro.
Bătrânii au pensie de 37 lei.
Nu există vaccin antitetanos în spitale.
Nu există vaccin BCG pentru nou născuți în maternități.
România este singura țară din UE care nu alocă bani pentru vaccinarea anti-HPV.
Dacă erai de părere că trenul este cel mai sigur mod de transport în România, nu ți s-a spulberat și această părere în urma celor două accidente feroviare de anul acesta? Nu tu autostrăzi, nu tu drumuri fără gropi, nu tu șine de tren, nu tu trenuri moderne și rapide…dar ne deranjează homosexualii.
Avem șobolani și gândaci peste tot, avem țevi vechi și doamne ferește să se spargă vreuna, că un întreg cartier rămâne fără apă caldă. Dar nouă ne trebuie referendum de milioane de euro pentru că aparent gay-ii vor să facă nuntă. S-a umplut țara de familii de gay și nu mai scăpăm de ele? De pesta porcină nu ne-am dat interesul să scăpăm, nici de wc-urile din fundul curții în jumătate din școlile din țară și în 40% din gospodăriile românești, sau de mizeria din spitale.
Dintre toate problemele noastre, vrem să rezolvam problema gay-ilor? CARE GAY?
E Romania plină de familii de gay la tot colțul și asta era ultima noastră grijă? Se înghesuie cumva cuplurile astea la casa căsătoriilor ca să se lege cu o hârtie?
Câte persoane gay cunoști? Dar câte persoane și familii sărace cunoști? Dar câți copii care cresc fără părinți pentru că aceștia pleacă în străinătate la muncă?
Problema gay-ilor era ultima nerezolvată, în rest toate stau bine. Nu îmi amintesc să se fi pus problema vreodată: Băi, hai să facem referendum pentru că vrem și noi spitale la condiții europene fără să mișune șobolanii și să fie împânzite de bacterii. Dar ce ziceți de redirecționarea celor 43 de milioane euro către învățământ, infrastructură, turism?
Cum poți să te mai gândești la gay când zilnic auzi că cineva drag pleacă din țară pentru un trai mai bun, când bătrânii plătesc investigații medicale pentru că nu sunt fonduri? Când un copil moare în spital din lipsă de personal, pentru că nu a fost tratat la timp? Când alți copii mor pentru că nimeni nu-i oprește odată pentru totdeauna pe antivaxiști? Când îți cumperi o mașină și imediat trebuie să o repari pentru că străzile sunt de căcat și stai ore în trafic din lipsă de autostrăzi (vezi ruta Craiova-București, locație Balș, într-o vineri după-amiaza)?
ASTA ERA ULTIMA NOASTRĂ GRIJĂ? FAMILIA DE GAY?
ROMÂNIA NORMALĂ ȘI EVOLUATĂ NU MERGE LA REFERENDUMUL DIN 7 OCTOMBRIE și te rog, nu încerca să mă convingi de altceva.
Copiii sunt lăsați acasă de dimineața până seara pentru că părinții lor trebuie să muncească excesiv de mult pentru a-i scoate din mizerie. De abia mai petrec ceva timp împreună în weekend.
Care familie de gay, când din cauza mizeriilor din România anului 2018 abia îți mai poți întemeia o familie tu, omule care te consideri normal? Când o familie „normală” formată dintr-un el și ea cu masă, casă, educație, loc de muncă, se chinuie 4-5 ani ca să adopte un copil din cauza birocrației și copiii mor în orfelinate, aproape toți abandonați tot din cauza sărăciei și lipsei de educație.
Suntem într-o țară condusă de un partid care are la conducere un om cu dosare penale, unde abuzul în serviciu este la ordinea zilei, unde prim ministrul țării este o analfabetă care ne face de râs constant.
STAT PARALEL? CE OAMENI MEDIEVALI INVENTEAZĂ AȘA CEVA?
Am călătorit suficient încât să spun că îmi e milă de România, de cetățenii ei care sunt călcați în picioare. Unde oamenii sunt atât de PROST EDUCAȚI încât nu pot să facă diferența dintre bine și rău. CUM E POSIBIL AȘA CEVA? Suntem gazați și bătuți de forțele care trebuie să ne apere, vedem cerșetori pe stradă și ne minunăm când auzim că au fost profesori de română și constatăm că au un limbaj impecabil, dar sistemul și-a bătut joc de ei și au ajuns pe stradă.
Când avem cea mai mare criză de forță de muncă din istorie, când inflația a crescut, dar săracii au rămas. Când dai jumătate din salariu la stat și când te duci la medicul de familie ți se cer bani pentru o nenorocită de adeverință și îți iei medicamente cu bani peste bani, peste bani. Când bunicii, în loc să moară liniștiți, strâng bani de înmormântare ca să nu apeleze copiii la credit bancar.
Atunci când din banii pentru referendum poți să:
* - Construiești 2 spitale de oncologie și radioterapie pediatrică
* - Construiești 35 de școli cu 8 săli de clasă
* - Cumperi 7 locomotive electrice contemporane pentru CFR
* - Cumperi 17 tramvaie de 30m
* - Cumperi 23 de aparate RMN
* - Cumperi 39 de autospeciale de pompieri, cu scară
ȘI LISTA CONTINUĂ…
Dar nu, nouă de trebuie referendum pentru familia tradițională. Priorități…
Atunci când în România se instaurează încet, încet dictatura, dar oamenii sunt orbiți:
* - PSD a votat împotriva înfințării comisiei de anchetă a pestei porcine
* - PSD a votat împotriva înfințării comisiei de anchetă a evenimentelor din 10 august.
* - PSD a modificat regulamentul Camerei Deputaților astfel încât orice deputat care protestează cu o pancarda, sau doar vizibil și pașnic, să fie scos din sală cu forța și sancționat cu eliminarea de la lucrările Parlamentului pentru 2-30 de zile.
* - PSD confirmă, zilnic, că acționează împotriva propriilor cetățeni.
România, în 2018, unde benzina este 5.8 lei, euro 4.66 lei, salariul minim net 1140 lei, alocația pentru copil 84 lei, dar pușcăriașii primesc mai mult, că deh, în România e mai de fală să faci pușcărie decât să naști un copil.
România, în 2018, unde la fiecare 6 ore, un medic român părăsește țara.
România, în 2018, unde numărul copiilor abandonați în spitale crește exponențial, unde decesele în spitale și pe drumuri cresc de la zi la zi.
România, în 2018, focar de pestă porcină.
România, în 2018, cu zero km de autostradă construiți anul trecut deși s-au acordat milioane de euro pentru acest lucru.
România, în 2018, unde guvernul nici astăzi nu are un program de instituționalizare, limitare, intregrare pentru cerșetori.
România, în 2018, unde 9 din 10 femei sunt abuzate zilnic de soți în mediul rural, iar copiii se culcă flămânzi din cauza sărăciei.
România, în 2018, construiește Catedrala Neamului care a înghițit până în prezent 700 milioane de euro. Un moft al unui neplătitor de taxe și impozite pe nume Daniel care s-a numit Preafericit și Sfânt, același preafericit care a cumpărat clopote de 550.000 euro și și-a pus chipul pe ele, același prefericit care atunci când au murit oamenii din Colectiv, acesta i-a numit sataniști.
România, în 2018, unde cultele religioase care își trăiesc viața din niște scrieri primitive, din cărți biblice, ne dau lecții de valori morale și mișună ca și căpușele. Aceste culte religioase sufocă societatea în primitivism și instigă la ură. Unde, dacă nu în biblie, scrie să îți iubești aproapele?
România, în 2018, unde copiii ne mor de foame și noi poleim o clădire cu aur…
România, în 2018, unde se construiește o platformă cu iarbă la tramvai, dar se distrug parcuri și se construiește tot mai mult și tot mai mult cu mită, peste mită, peste mită.
România, în 2018, unde cetățenii construiesc UN SPITAL pentru copiii bolnavi de cancer.
România, în 2018, unde ipocrizia și farseismul sunt la ele acasă.
Înainte de a arunca cu ură și înjurături în homosexuali, înainte de a afirma că ei sunt răul în societatea noastră, uită-te la penalii pe care îi urmezi orbește, cei care schimbă constituția într-o încercare de diversiune, de a redirecționa atenția de la lucrurile cu adevărat importante, precum furturile „legale” masive și anii de închisoare care îi așteaptă, cei care dau ordine să gazeze și să lovească femei, copii și bătrâni la un protest pașnic.
Nu, nu o să fiu recunoscătoare statului pentru că am avut, vezi doamne, parte de învățământ gratuit. Am avut parte de el pentru că L-AM MERITAT, nu l-am furat!
Nu mi-ar fi fost greu să fac textul în engleză și să îl postez pe rețelele sociale ca să afle și cei de peste granițe în ce mizerie trăim, dar nu am făcut-o pentru că textul ăsta e pentru tine, românule, pentru tine, bărbat sau femeie care ții cu PSD-ul pentru că ți-a mărit salariul sau pentru că i-au dat un job mai bine pus lui tati sau lui mami. Pentru tine, cel care taci și înghiți și zici „deh, asta e România" !!!
#textpreluat de la Cătălina Maria Voinea
nu toata lumea intelege un suflet pierdut, nu oricine poate sa ajute un suflet sa redevina la normal.
dar eu am reusit, am reusit sa ii arat ca oamenii pot fi si buni si rai, ca unii oamenii au doar intentii bune. am stat langa el, gandindu-ma de ce nu as putea fi eu cea care il va ajuta, si i-am ascultat durerile. am fost langa el tot timpul, ascultand, parca, din ce in ce mai multe lucruri ascunse de la el din suflet. nu-mi puteam imagina ca cineva, cu un suflet atat de trist, se poate transforma in cel mai frumos suflet. ma umple de bucurie faptul ca si eu am ajutat la ceea ce este astazi. mie se umple inima de fericire atunci cand il vad fericit, aducandu-mi aminte de unde am plecat cu el de mana. l-am luat dupa mine in zilele lui proaste, iar el m-a luat cu el in zilele mele proaste.
scriu asta cu bucurie, fericire si implinire. scriu pentru a fi scris cand zilele nu mi se vor mai parea usoare, reamintindu-mi de unde am plecat si unde am ajuns, cu el de mana.
